Imaginează-ți asta: ești un părinte mândru al unui băiețel adorabil de 4 ani. Ai supraviețuit celor 2 ani groaznici, ai stăpânit arta schimbării scutecelor și ai învățat chiar să descifrezi plânsetul de copil mic. Dar tocmai când crezi că ai înțeles cum stă treaba cu parentingul, BAM! Îngerașul tău se transformă într-o rachetă căutătoare de zahăr, hotărât să consume fiecare bucățică dulce pe o rază de 8 kilometri.
Bine ați venit în lumea mea, dragilor. O lume în care legumele sunt dușmanul, iar dulciurile sunt regii. Un tărâm unde piramida alimentară a fiului meu constă în acadele, ursuleți de gumă și bomboane, cu un mic buchețel de broccoli, din zahăr, așezat precar în vârf (știți voi, pentru „echilibru”).
Acum, nu sunt străin de negocieri. Am intermediat acorduri de pace între animale de pluș războinice și am mediat dispute despre a cui este rândul să tragă apa la toaletă. Dar nimic nu m-a putut pregăti pentru dezbaterile ‘Desert înainte de Cină’.
Imaginează-ți această scenă, care se desfășoară noapte de noapte în casa noastră:
Eu: „E timpul pentru cină, băiete! Avem pui cu orez!”
Fiul: se uită de la mașinuțele lui de jucărie „Pot să mănânc înghețată mai întâi?”
Eu: „Nu, mâncăm cina înainte de desert, îți amintești?”
Fiul: își pune cea mai bună față de avocat „Dar, tati, dacă mănânc înghețată mai întâi, voi avea mai mult loc pentru pui!”
Trebuie să recunosc, logica lui este… creativă. Dar rămân ferm, canalizându-mi drama interioară de sală de judecată: „Obiecție, onoarată instanțǎ! Speculație!”
Desigur, fiul meu nu este descurajat de simpla jargonă juridică. Oh, nu, el are un arsenal de tehnici de persuasiune care ar face un vânzător de mașini să roșească. De la clasicul „Dar e o ocazie specială!” (aparent, marțea este acum o sărbătoare) până la sfâșietorul „Nu mă iubești?” (însoțit de ochi de cățeluș care ar putea topi ghețarii polari), a încercat totul.
Acum, știu la ce te gândești. „Spune doar nu! Fii ferm!” Și crede-mă, încerc.
Am folosit fiecare tehnică de distragere cunoscută de omenire. Am redirecționat conversații mai rapid decât un politician evitând o întrebare dificilă. Am recurs chiar la vechiul truc „Uite! Un dinozaur!” (Sfat: Acesta funcționează exact o dată înainte ca credibilitatea ta să fie distrusă pentru totdeauna.)
Dar iată un fapt șocant despre zahăr pentru tine: Studiile au arătat că zahărul poate afecta comportamentul, în special la copii. Este ca și cum ai da unui mic om o injecție de espresso și o pereche de cizme cu rachete.
Așa că atunci când, ocazional, cedez și permit câțiva ursuleți de gumǎ înainte de cină, practic mă pregătesc pentru a face fațǎ unui mic diavol Tasmanian.
Vorbind de fapte despre zahăr, știai că românul consumă în medie aproximativ 30 de kilograme de zahăr pe an? *este important de menționat că această cantitate include atât zahărul pur folosit în alimentație, cât și zahărul conținut în diverse produse alimentare procesate, cum ar fi prăjiturile, bomboanele și băuturile răcoritoare)
E ca și cum ai mânca doi copii întregi de 4 ani făcuți din zahăr! (Notă pentru mine: NU împărtăși acest fapt cu fiul. S-ar putea să o ia ca pe o provocare.)
Consumul de zahăr recomandat pentru un copil de 4 ani este de maxim 25 de grame pe zi (aproximativ 6 lingurițe). Totuși, în realitate, mulți copii depășesc această limită, ceea ce poate duce la diverse probleme de sănătate, cum ar fi obezitatea, cariile dentare, problemele de concentrare și chiar probleme digestive
Acum, nu spun că sunt perfect. Există momente când, confruntat cu perspectiva unui acces de furie total în mijlocul magazinului, am cedat mai repede decât un castel de nisip la mareea înaltă.
Dar, în apărarea mea, ai încercat vreodată să raționezi cu un preșcolar înnebunit de zahăr în public? E ca și cum ai încerca să fixezi jeleu pe un perete în timp ce reciți alfabetul…. invers…. în mandarină.
Spera ca și asta sǎ fie doar o perioadǎ trecǎtoare ca toate celelalte.